Xenofon

Odata cu primele scrieri au aparut si primele tratate despre cai. Primul care a scris în limba hitita un tratat de antrenament metodic, pentru dresaj si îngrijirea cailor a fost mi­tanianul Kikkuli în secolul II î.e.n. In acest numar continuam cu un fragment din tratatul lui Xenofon (430-355 î.e.n), ce ne uimeste prin modernismul sau si pledoaria de tact fata de acest animal. Paul-Louis Courier a tradus în franceza Tratatul lui Xenofon, iar în 2005 la Editura Est Tastet a aparut într-o editie bilingva, cu traducerea în romana de Irina Mavrodin.

Vezi daca unui cal îi place sa galopeze din aceea ca el porneste totdeauna de la sine în galop, si nu la pas; si asta pentru ca în mod firesc îi place sa alerge, daca nu este fortat sa o faca dincolo de puterile lui: caci calul, ca si omul, nu afla placere decât în ceea ce nu depaseste masura. Deci dupa ce i se va fi dat acea alura (bine­înteles punându-l întâi sa exerseze por­ni­rea în viteza dupa ce a fa­cut o semi-vo­lta), în timp ce tragi de frâu, fa­ci apel la vreun aju­tor care sa-l îm­bol­deasca, si atun­ci, strâns de zabala, atâtat de ajutoarele care îi fac vânt înainte, el îsi bom­beaza piep­tul si îsi ridica picio­a­rele din fata, mâ­nios, nu molatic; caci un cal stin­­gherit de ceva nu poa­te avea mis­cari mo­latece; dar daca, du­pa ce l-ai pus astfel pe jaratec, îi lasi frâu liber, pla­cerea pe care o simte când se vede scapat de apasarea zabalei îl face sa-si înal­te capul cu mândrie, sa-si întinda pi­cioarele cu gratie si sa ia înfatisarea pe care o are când vrea sa para frumos pe lânga ceilalti cai; si oricine îl pri­ves­te în acel moment, spune ca este generos, nobil, curajos, înfocat, mândru, gratios si teribil; si scriu asta pentru cei care îsi doresc pentru caii lor asemenea laude.

Daca vrei un cal de parada, batator la ochi, stralucitor, sa stii ca nu toti caii pot arata astfel, ci numai cei care îm­bina un suflet nobil cu un trup viguros. Nu-i adevarat, asa cum cred unii, ca un cal care îsi îndoaie molatic picioarele se va ridica mai usor de la pamânt sprijinindu-se pe genunchii din fata; se va ridica mai usor cel care are sa­lele suple, scurte si ro­buste (si prin sale nu întelegem numai partea dinspre coa­da, ci si cea ca­re se afla în prelungirea a­ces­­teia), caci a­cesta îsi va pu­tea trimite mai în fata picioarele dindarat, sub cele din fata; si în momentul când o va face, daca i se sustine piciorul din fata, îsi va în­doi partea dindarat a trupului spre as­tra­gale, si se va ridica sprijinindu-se pe piciorul din fata, astfel încât i se vor ve­dea pântecele si organele genitale. De îndata ce executa aceasta figura, trebuie sa faci astfel încât celor ce-l pri­vesc sa li se para ca face totul din proprie initiativa.
Exista oameni care îsi dreseaza caii pentru asemenea isprava lovindu-i cu un bât sub astragale; iar altii chiar punând pe cineva sa alerge pe lânga ei si sa-i loveasca cu batul sub coaste si sub picioarele din fata. Noi însa credem, si nu o vom spune niciodata îndeajuns, ca metoda cea mai buna de a dresa un cal este aceea de a-l rasplati în vreun fel de îndata ce executa ceea ce i s-a cerut; caci, asa cum spune Simon, calul nu învata ceea ce îl obligi cu forta sa faca, si asta este ca si cum ai pune un om sa danseze lovindu-l cu biciul si împungându-l cu tepusa: bataia va avea întotdeauna drept rezultat o lipsa de îndemânare si de gratie. Calul capata acea înfatisare frumoasa si stralucitoare parca de la sine, atunci când este ajutat; daca în cursul exercitiilor obisnuite îl obosim facându-l sa asude, si daca de îndata ce stie sa aiba o nobila alura îl lasam fara frâu si coborâm de pe el, putem fi siguri ca va avea aceeasi alura si când îl vom calari. Asa cum caii ce apar în diferite reprezentari purtându-i pe zei si pe eroi, iar cei care stiu sa-i mânuiasca îsi fac din asta o onoare. Caci calul, când are alura, este un animal atât de frumos, de gratios, de vrednic de iubire, încât atunci când se ridica astfel sub mâna ca­la­re­tului atrage privirile tuturor; el îi în­cânta atât pe tineri cât si pe batrâni; nu-ti mai poti desprinde ochii de la el, nu mai obosesti admirându-i miscarile gra­tioase si dragalasenia.

(Continuare în numarul viitor)